| 1.
|
BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s.f. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care este omenos, pasnic, prietenos; blajin. ♦ (Despre fapte, sentimente etc.) De om bun. ♦ (Despre animale) Care nu fuge de om; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut. II. S. f. (Pop.) Urticarie. - Lat. blandus.
Sursă
: DEX'98
(4611)
- paula |
| |
| 2.
|
Blând ≠ aspru, avan, sever, crunt, drastic, dur, nemilos, rău, răutăcios, fricos, sălbatic, sperios
Sursă
: Antonime
(69726)
- siveco |
| |
| 3.
|
BLÂND adj., adv. 1. adj. blajin, bun, domol, pasnic, (livr.) mansuet, (reg.) pâsin, (înv.) lin. (Om ~.) 2. adj. v. usor. 3. adv. v. usor. 4. adj. (MET.) mo-derat, potrivit, temperat, (fig.) dulce. (Climă ~.)Sursă
: Sinonime
( 174217)
- siveco |
| |
| 4.
|
BLÂND adj. v. domol, lin, usor.Sursă
: Sinonime
( 174216)
- siveco |
| |
| 5.
|
blând adj. m., pl. blânzi; f. sg. blândă, pl. blânde
Sursă
: DOR
(227564)
- siveco |
| |
| 6.
|
BLÂN//D ~dă (~zi, ~de) 1) (despre persoane) Care are multă bunătate; bun la suflet; blajin; clement. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădeste bunătate si căldură sufletească; blajin. 3) (despre animale) Care nu se teme de oameni. 4) (despre animale) Care nu face rău oamenilor; neagresiv. 5) (despre fenomene ale naturii) Care nu provoacă senzaţii violente sau dezagreabile; domol. /<lat. blandus
Sursă
: NODEX
(325283)
- siveco |
| |
|
|